Vlad Tampu

“Provocarea celor 14 km de înot, în lacul Beliș – Cluj a fost o altă “nebunie” de a mea, cu care am avut îndrăzneala să cochetez și chiar să o fac să devină realitate.

Împreună cu alți curajoși, cam 8 la număr, am luat startul pe o vreme nu tocmai prietenoasă, și ne-am aruncat cu capul înainte în lacul Beliș, care avea o temperatură de 18-19 °C. Fiecare dintre noi visam la țelul comun. Să terminăm cursa primilor 14 km din cei 273 km, din Proiectul Seven Lakes (www.sport4you.ro).

Inițial, eram în căutare de provocări, iar traversarea unui lac, în ciuda faptului ca am un background destul de mare în sporturile în apă (polo pe apă, surf), reprezenta una pe masură. Când am găsit pe Facebook anunțul legat de traversarea lacului Beliș, mă antrenam deja pentru triatlon pe distanță semi-lungă. Înotul nu a fost o prioritate, deoarece eram foarte încrezător că nu va reprezenta o problemă. În mare parte, mă antrenam în bazin cu lungimea de 50 m, considerând că e mai util pentru înotul pe distanțe lungi. Cele 3 antrenamente erau împărțite în: un antrenament cu intensitate mică, dar pe distanță lungă (maxim 5000m), unul de intensitate crescută pe intervale, iar unul pe distanța de 2000m (lungime din timpul concursului) de intensitate moderată, țintind mereu un timp cât mai mic.

În dimineața primei traversări, a lacului Beliș, totul era foarte liniștit. Atmosfera, atât a noastră, cât și în jurul lacului era relaxată. Era înorat, puțin cam frig pentru perioada aceea a anului și ceață. Apa avea în jur de 19 °C și ploua foarte încet. În cei 14 km ai Belișului, am simțit eliberare. Inițial am început să am un ritm rapid, dar mi-am spus că am în față o distanță lungă. Am găsit un ritm cu care mă simțeam confortabil și m-am bucurat de moment. De nutriție și navigație (am miopie destul de avansată, deci orizontul e mereu un mister) a fost responsabil Silviu, căruia țin să îi mulțumesc din suflet. Am făcut o echipă perfectă.

În ultimii kilometri, datorită oboselii și lipsei antrenamentului pe distanțe atât de lungi, am avut durere în umărul drept. Ca primă experiență, traversarea Belișului a fost una care mi-a deschis mintea și apetitul pentru acest gen de experiențe. Locul minunat, oamenii deosebiți, cu o mentalitate și un stil de viață ce merită răspândite,

organizarea foarte bine pusă la punct, deci un pachet complet ce merită repetat.

Din păcate, anul acesta, pandemia a stricat, cred eu, multe planuri. Planul pentru acest an, a fost să îmi îmbunătățesc timpul la probele de triatlon, dar pe lista de experiențe se numără și traversările înot organizate de Florin. Iarna trecută, după experiența cu umărul, am spus că tehnica înotului, lucru de bază, merită mai multă atenție. Până în februarie, m-am focusat pe stil, dar după ce a început pandemia,

bazinele erau închise, iar perioada anului nu era în avantajul înotului în lac. M-am axat mult pe antrenamente de forță, cu greutatea corpului și elastice, alergare și (cu toate ca era interzis) bicicletă pe un traseu în afara orașului, departe de contactul cu oamenii.

Traversarea lacului Vidraru m-a prins nepregătit, dar am reușit să găsesc o plăcere și am spus să mă bucur din plin de orice moment. M-a bucurat revederea cu băieții care fac parte din acest proiect, m-a bucurat ideea că vom face asta din nou, și peisajul extraordinar. Am început înotul cu un ritm pe care îl simțeam potrivit. Am spus că forța și anduranța nu erau puctele forte așa că am făcut din traversare un exercițiu de tehnică. Din nou, Silviu m-a ajutat cu nutriția și moral (de data aceea aveam

lentile de contact) apa fiind, pentru mine, puțin cam rece. În comparație cu Belișul, Vidraru e extins pe mai multe brațe, dar Florin a făcut un instructaj la început și lucrurile au fost rapid lămurite. După terminare, m-am simțit puțin obosit, dar cu umerii întregi, lucru care mi-a confirmat ideea ca tehnica e baza înotului. Am simțit, ca și la prima traversare, eliberare și nu i-aș spune mândrie, ci mai degrabă sentimentul ca ești capabil să faci lucruri poate puțin mai mari decât îți imaginezi. Din propria experiență, pot spune că aceste experiențe nu merită ratate. Locurile sunt frumoase pentru toată lumea, dar fiind în apă, făcând ceea ce faci, te pune într-o altă perspectivă și consider că frumusețea locului e mult mai mare. Să stai în mijlocului lacului, înconjurat de peisaj și încărcat cu dopamină datorită efortului, e ceva

de nu poate fi transmis în cuvinte.

Ca sfat principal, să te lași sa cauți o bucurie în fiecare secundă când alegi să treci prin genul acesta de experiențe, pentru că ele există, sunt acolo. Mai tehnic vorbind, stilul de înot e cheia. Dacă ești la început de drum, încearcă să începi pregătirea pentru o astfel de experiență cu un stil cât mai corect și mai confortabil pentru sănătatea ta. Pentru cei mai avansați, să înceapă în iarnă, câteva luni în care să se axeze pe stil, iar mai apoi să includă un antrenamet de genul acesta pe săptămână.

Mulțumesc echipei Spor4You pentru posibilitatea de a participa la astfel de evenimente și sper ca în viitor să ne vedem la cât mai multe traversări cu cât mai mulți doritori de autodepășire în acest sport!”